 |
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
HOMOSEXUALITATEA |
|
Cum apar atracțiile homosexuale? Care este numărul homosexualilor? Identitatea gay și activismul homosexual |
|
Termenul "homosexualitate" este un termen general folosit pentru a desemna atracțiile emoționale și sexuale fată de persoane de același sex. În practică, termenul de "homosexual" se aplică acelei persoane care întreține relații sexuale cu persoane de același sex. Cu toate acestea, nu întotdeauna aceste persoane se consideră "homosexuali". De asemenea, termenul este folosit de activiștii pro-homosexualitate și pentru cei ce au numai atracții fată de același sex, fără a întreține și relații. Homosexualitatea nu este o boală, ci un comportament deviant, format în urma interacțiunii complexe între o multitudine de factori: conflicte personale, traume emoționale din trecut, nevoi sufletești neîmplinite, incertitudine cu privire la identitatea sexuală, înstrăinarea de părintele de același sex, abuz sexual, teamă de intimitate cu sexul opus, o eventuală cauză hormonală, influente și propagandă prin mass-media, diferite opțiuni personale și altele. Această cauzalitate este rareori conștientizată; ea este adusă la lumină de obicei în cadrul ședințelor de psihoterapie, prin care subiectul este ajutat să se cunoască pe sine și să identifice acele motive și evenimente care determină și "argumentează" emoțiile și comportamentele sale prezente. De aceea, eforturile de eliminare a acestor atracții din viata individului se concentrează pe identificarea și rezolvarea cauzei, nu a efectului - homosexualitatea. Astfel, persoane care se auto-identificau ca homosexuale și care nu urmăreau o schimbare, după ce au au venit la psihoterapeut pentru alte probleme, au constatat la sfârșitul terapiei că nu mai sunt atrase de persoane de același sex. În unele cazuri, terapia pentru o anumită problemă psihologică rezolvă indirect și problema atracțiilor homosexuale. Există mai multe tipuri de homosexualitate. De asemenea, există două tipuri de "homosexuali": ego-sintonici (cei care sunt mulțumiți de situația lor și care nu doresc să se schimbe) și ego-distonici (cei care nu sunt mulțumiți de ei și implicit vor să se schimbe). În timp ce în societatea de astăzi fiecare individ are libertatea aproape absolută de a adopta ce stil de viată dorește, opțiunea acelor homosexuali care vor să se schimbe trebuie respectată, nu îngrădită în virtutea unor motive politice sau trenduri sociale. Homosexualitatea: opțiune sau consecință? Homosexualitatea: expresie a unui conflict de identitate sexuală nerezolvat Homosexualitatea privită din punct de vedere psihiatric Homosexualitatea la adolescenți Deviațiile sexuale și Manualul de Diagnostic Diferențele între sexe sunt reale Relațiile bărbatului homosexual cu femeile |
|
Cum apar atracțiile homosexuale? Mulți oameni cred că homosexualitatea este genetică, adică înnăscută, pentru că așa au citit în ziare sau au văzut la televizor. Pentru ei, "homosexualii așa s-au născut". Totuși, știința nu a putut oferi încă o cauză a homosexualității. Încercările de a identifica niște cauze biologice ale homosexualității nu au fost concludente, iar la verificare, studiile citate de cei ce promovează ideea că homosexualitatea este genetică au dat alte rezultate. Majoritatea geneticienilor spun că în comportamentul uman sunt implicate mai multe gene: de la cel puțin 5-6 la câteva sute. În acest caz, modificările de comportament s-ar produce foarte lent și constant; cu alte cuvinte, cu numai câteva procente în fiecare generație și de-a lungul mai multor generații. Cu alte cuvinte, homosexualitatea nu ar putea apărea și dispărea brusc în cadrul unei familii, așa cum vedem în realitate. Homosexualitatea nu poate constitui o mutație genetică. Deși un comportament determinat genetic are tendința să persiste într-o familie timp de mai multe generații, cu modificări minime și foarte lente, în cazul unei mutații genetice schimbările pot fi bruște. Însă pentru a se petrece aceasta, este nevoie ca mai multe gene să devină mutante în același timp - un scenariu imposibil. Din punct de vedere genetic este imposibilă schimbarea simultană chiar și a numai cinci sau sase gene. Dacă homosexualitatea ar fi genetică sau determinată genetic într-o manieră decisivă, atunci "gena" sau "genele homo" nu s-ar putea menține în cadrul unei populații. (Un adult are nevoie în medie de un copil pentru ca una sau mai multe gene specifice, prezente la adult, să rămână în codul genetic. Însă, în medie, cinci homosexuali "exclusivi" au un singur copil. În aceste condiții, homosexualitatea ar dispărea după câteva generații. Evident, nu așa stau lucrurile. Totuși, aproximativ 50% dintre homosexuali sunt sau au fost căsătoriți, fiind bisexuali, și au în medie 1,25 copii. Homosexualii exclusivi și bisexuali, luați laolaltă, au numai 0,9 copii în medie, ceea ce înseamnă că o genă sau genele homo ar dispărea încet dar sigur din moștenirea genetică.) Dean Hamer, unul dintre cei mai fervenți susținători ai unei baze genetice a homosexualității, admite că orientarea sexuală nu poate fi determinată de o singură genă. Opinii științifice privind cauzele homosexualității Cum apare homosexualitatea: sinteza informațiilor la zi Afirmația că homosexualitatea este înnăscută și de neschimbat nu are temei științific Dr. Francis Collins, Directorul Proiectului Genomului Uman: "Homosexualitatea nu este înnăscută" Cauze primare, consecințe homosexuale Homosexualitatea masculină se formează în perioada uterină? Cercetări biologice privind homosexualitatea O explicație a transsexualității Transsexualitatea nu are bază biologică Contribuția genetică la atracțiile homosexuale este minoră Studii științifice invocate de activiștii homosexuali Cercetătorii americani caută din nou "gena homo" Importanța studiilor pe gemeni Teoria "tatălui absent" în formarea atracțiilor homosexuale Relația tată-fiu și orientarea homosexuală Factorii de mediu pot influența orientarea sexuală Mitul homosexualității animalelor Chiar au fost descoperiți "berbeci homosexuali"? Cum trebuie abordate tulburările de identitate sexuală la copii? |
|
Care este numărul homosexualilor? Astăzi este foarte răspândită ideea că 10% din populație sunt homosexuali. Acest procent a fost lansat în anii 1950 de către Alfred Kinsey, un cercetător american. Lăsând la o parte viciile de procedură din studiul lui Kinsey, studiile ulterioare au identificat un procent de numai 2-3 la sută homosexuali și lesbiene în cadrul societății. Totuși, din motive politice lesne de înțeles, procentul de 10% este în continuare promovat de activiștii homosexuali care reclamă "drepturi". Kinsey și revoluția homosexuală |
|
Identitatea gay și activismul homosexual Unii dintre cei cu atracții homosexuale, după eventuale încercări de a înțelege ce se petrece cu ei, acceptă ideea larg răspândită că așa s-au născut, adoptă o identitate gay și un comportament sexual specific. Dintre aceștia, unii devin activiști și, prin intermediul unor asociații, pretind drepturi sociale. Alte persoane, deși sunt conștiente de atracțiile lor homosexuale, se abțin de la gesturi fizice și refuză să se identifice drept "homosexuali". La fel, alte persoane, cu atracții și chiar cu comportament homosexual, se prezintă drept heterosexuali și resping identitatea gay. Marketing "minorităților sexuale" în America Tipare propagandistice în mass-media Acțiuni de intimidare din partea activiștilor homosexuali Tehnicile lui Hitler și propaganda homosexuală Un pinguin le strică apele activiștilor homosexuali Propaganda homosexuală în școli Adevărul despre planurile activiștilor homosexuali Șase lucruri pe care aș vrea să le recunoască activiștii homosexuali |
|
Implicațiile comportamentului homosexual Actele sexuale specifice homosexualilor comportă anumite riscuri pentru sănătate, riscuri despre care în general nu se vorbește în societate, tocmai pentru că ele comunică ideea de anormalitate a acestor comportament. Medicii și cercetătorii care se confruntă cu incidența diferitelor boli știu evident despre ce este vorba și fac tot posibilul pentru a-i avertiza pe cetățeni. De ce să vorbim despre sordidul homosexualității? Realități, nu complimente, despre atracțiile homosexuale Implicațiile medicale ale comportamentului homosexual Raport despre "The Gay Report" Pericolele actelor homosexuale pentru sănătate Studiu australian despre viața homosexualilor, lesbienelor și transsexualilor Simptomele psihologice și abuzul de substanțe în rândul homosexualilor și lesbienelor Violența în cuplurile de homosexuali Homosexualitatea și problemele de sănătate mentală Avertizările privind sexul anal neprotejat - o discriminare? Homosexualii și negrii prezintă un risc mai mare de infectare cu HIV |
|
Cine crede că homosexualitatea este înnăscută cu siguranță nu va crede că homosexualii se pot schimba. Cu toate acestea, numeroase persoane care s-au confruntat cu atracții nedorite față de același sex, persoane care au refuzat să accepte minciunile propagandistice, au realizat o tranziție către heterosexualitate. Firește, activiștii homosexuali încearcă să spună fie că asemenea persoane pur și simplu nu există, fie că acele persoane nu erau homosexuali (deși au avut ani la rândul o identitate și un comportament homosexual), fie că acele persoane doar pretind că au scăpat de homosexualitate. Ce au făcut și fac cei ce vor să scape de atracțiile homosexuale? În general, cei ce s-au decis să-și rezolve această problemă au considerat că atracțiile și eventual comportamentul homosexual nu sunt conforme cu planurile lor și viziunea lor de viață și/sau cu credința lor religioasă. Odată informați că se poate scăpa de homosexualitate și că aceasta implică un proces de transformare, nu o soluție-minune, acești oameni fie au apelat la un psihoterapeut, fie au mers prin credință și au apelat la resurse religioase, fie au folosit ambele căi. Nu toți duc la bun sfârșit această schimbare. Conversia către heterosexualitate este un proces a cărui durată depinde de problemele din trecutul personal (cele care au condus la formarea acestor atracții), de stilul de viață actual al persoanei și, mai presus de toate, de voința pe care persoana este dispusă să o pună în acest proces. Astfel, unii care au pornit pe acest drum s-au oprit la jumătate și au renunțat, întorcându-se la comportamentul homosexual și readoptând o identitate gay. Alții au avut căderi, dar s-au ridicat și au mers mai departe, ajungând la țintă. Studiile asupra celor care afirmă că au scăpat de homosexualitate nu sunt numeroase, în principal pentru că simpla lansare a unui asemenea studiu ar face - teoretic - posibilă ideea vindecării de homosexualitate, idee care în multe țări comportă conotații social-politice. Există însă studii, dar, mai mult, chiar cei ce au scăpat de homosexualitate - foștii homosexuali sau ex-gay - sunt o dovadă vie că homosexualitatea nu este înnăscută și că se poate scăpa de ea. Puteți citi povestea lor la secțiunea Mărturii. Marea minciună: "Nici o dovadă a schimbării" Ce se întâmplă dacă nu mă schimb? Studiul Spitzer: Dovezi privind eficiența terapiei pentru reorientare sexuală Interviu cu dr. Robert Spitzer O confirmare a studiului doctorului Spitzer privind reorientarea sexuală Un raport științific asupra tratamentului psihologic O analiză a presiunii exercitate asupra celor ce vor să-și schimbe orientarea sexuală Cei ce vor să scape de atracțiile homosexuale au nevoie de consilieri bărbați Cele trei etape ale transformării Deci ești terapeut și vrei să-i ajuți pe homosexuali... Mișcarea "ex-gay" la 30 de ani: speranțe realiste pentru homosexuali |
