Sperantă si vindecare pentru homosexuali


ACASĂ HOMOSEXUALITATEA ÎNTREBĂRI MĂRTURII CREDINŢĂ SOCIETATE RESURSE

CUM TE AFECTEAZĂ PE TINE "CĂSĂTORIILE" ÎNTRE HOMOSEXUALI
Bogdan Mateciuc De câţiva ani de zile întâlnim tot mai mult o idee vehiculată atât în talk-show-rile de la miezul nopţii, cât şi în rândul unor anumite organizaţii pentru "drepturile omului": căsătoria între persoane de acelaşi sex. Subiectul este controversat şi, deocamdată, este în faza de generator de rating pentru posturile tv. Lumea se uită la bărbaţii deghizaţi în femei şi râde. Cu toate acestea, dincolo de cancanul subiectului, activiştii homosexuali dispun de un plan prin care ţintesc, programatic, legalizarea acestor "căsătorii" în România. Înainte de a discuta implicaţiile multiple ale legalizării acestor parodii, să aruncăm o privire mai îndeaproape asupra celor care cer asemenea lucru. Homosexualii. Cine sau ce sunt homosexualii? O identitate întemeiată pe comportamente sexuale specifice Ştim cu toţii că homosexualii sunt persoane atrase de persoane de acelaşi sex. De asemenea, ştim că, preponderent, această atracţie are de-a face nu cu partea romantică a lucrurilor, ci cu partea sexuală, cu relaţiile sexuale cu persoane de acelaşi sex, fiind astfel vorba de nişte comportamente cu valenţe obsesive. Desigur, încercând să-şi normalizeze cumva comportamentul, homosexualii de la televizor ne vorbesc despre dragoste şi clamează "Sunt liber să iubesc pe cine vreau!" Totuşi, statisticile ne arată o instabilitate cronică a relaţiilor de "dragoste" între homosexuali şi toate datele de care dispunem ni-i prezintă pe homosexuali ca pe nişte indivizi care îşi schimbă foarte uşor partenerii, în funcţie de atracţia şi oferta sexuală a zilei. Pe lângă această instabilitate a relaţiilor lor, actele lor sexuale specifice - sex anal, sex oral, precum şi o serie de alte acte indescriptibile - au de-a face cu boli specifice acestei categorii de indivizi. În concluzie, homosexualii sunt o categorie de indivizi care se caracterizează şi identifică printr-o serie de comportamente sexuale deviante. În relaţia cu societatea, ei se prezintă drept "comunitate", asemenea negrilor sau asiaticilor, deşi în cazul acestora din urmă, spre deosebire de homosexuali, este vorba de nişte trăsături naturale, fixe. Idei simple folosite de activiştii homosexuali Pentru cine nu ştie, activiştii homosexuali sunt acei homosexuali care sunt implicaţi activ, într-o formă organizată, în acţiuni de influenţare şi propagandă pentru acreditarea şi normalizarea ideii de homosexualitate, cu toate aspectele ei conexe (căsătorie, adopţii...). Întreaga propagandă homosexuală se bazează pe câteva idei simple şi aparent nevinovate. Homosexualitatea este înnăscută, deci nu putem fi acuzaţi de ceva ce nu ţine de noi. Această idee este premiza de la care pleacă toate acţiunile publice ale homosexualilor. Ideea este răspândită şi propagată şi de mass media de duzină, pentru care homosexualii sunt nişte oameni de bine, handicapaţi într-un anume fel şi care trebuie ocrotiţi. În realitate, ştiinţa nu a demonstrat că homosexualitatea ar fi înnăscută. Întrucât homosexualitatea este înnăscută, ea nu se poate schimba. Acesta este un corolar al ideii de mai sus. Totuşi, există homosexuali care au abandonat acest stil de viaţă şi au devenit heterosexuali. Sunt liber să iubesc pe cine vreau. O afirmaţie care face apel la libertăţile fundamentale ale omului. Desigur, ea poate fi folosită, la fel de bine, şi de cei ce se "iubesc" cu animale, cu persoane în vârstă sau cu persoane decedate. Şi ei sunt tot "minorităţi sexuale". Chiar, care este motivul pentru care un om nu se poate iubi cu animalul său de casă, în condiţiile în care nu îl supune la chinuri? Răspunsul este de natură morală, iar toate legile au, în ultimă instanţă, un fundament moral. Pur şi simplu, nu te poţi iubi cu oricine şi cu orice. Dacă totuşi o faci, acest lucru ţine de intimitatea ta şi de micro-universul tău; nu îi poţi cere societăţii să recunoască aceste comportamente ale tale ca normale şi, cu atât mai puţin, nu poţi cere drepturi în baza lor. Dacă sunt liber să iubesc pe cine vreau, de ce să nu mă pot şi căsători? Aşa cum am arătat mai sus, unele drepturi, printre care şi cel privind libertatea de a te iubi cu oricine şi orice, nu sunt nelimitate. Aşa este şi dreptul de a te căsători, care este condiţionat şi limitat de nişte criterii ce ţin de interesul societăţii. Pe de altă parte, dreptul la căsătorie, aplicat unui bărbat şi unei femei, se întemeiază pe complementaritatea naturală între cei doi. În evoluţia şi dezvoltarea sa juridică, statul a formulat legi pentru protejarea legăturii naturale între bărbat şi femeie, o legătură pre-existentă cadrului juridic, şi a făcut aceasta pentru că era în interesul statului să facă aşa, el urmând a beneficia de pe urma legăturii dintre cei doi (stabilitate individuală şi implicit socială, naşterea de copii...). Patru idei simple, manevrate cu abilitate şi perseverenţă, pentru convingerea publicului că homosexualitatea este normală şi că homosexualii sunt nişte bieţi oameni privaţi de nişte drepturi fundamentale. Acum, că am văzut cine sunt cei ce cer dreptul de a se căsători, să vedem care ar fi consecinţele unor asemenea modificări juridice. Dar, mai întâi... Nu e vorba de căsătorie sau beneficii Interesant, în cele câteva locuri în care homosexualii au câştigat dreptul de a se "căsători", foarte puţini dintre ei s-au căsătorit. La fel stau lucrurile şi cu "uniunile civile" şi cu beneficiile din asigurări. De exemplu, General Motors este prezentată ca fiind una dintre companiile prietene ale homosexualilor, pe site-ul homo Human Rights Campaign, după o luptă îndelungată dusă pentru a-i face pe GM să ofere pachete de asigurări şi alte beneficii pentru "partenerii" homosexuali. Câţi dintre angajaţii GM au ales să-şi includă partenerul homosexual în asigurarea de sănătate? Potrivit lui GM, numai 166 de angajaţi, adică a suta parte dintr-un procent din toţi angajaţii GM. Adevărata victorie Adevărata miză a acestei lupte stă în acceptarea şi recunoaşterea juridică, forţată, a homosexualităţii în viaţa publică şi privată. Lupta îndârjită pentru "căsătoria homo" este legată în realitate de obsesia homosexualilor ca societatea să le accepte comportamentele, şi de ideea că, fără a fi forţată prin lege, societatea n-o să-i accepte niciodată. De altfel, reprezentanţii unei asociaţii de homosexuali din România au recunoscut că doresc să determine autorităţile să le impună românilor prin lege căsătoria între persoane de acelaşi sex. Fiind conştienţi că nu vor fi niciodată acceptaţi de români, activiştii homosexuali recurg la acţiuni de intimidare a autorităţilor şi politicienilor. Făcând din comportamentul homosexual o chestiune legală, sub forma unei "căsătorii" sau "uniuni civile", se ajunge astfel la recunoaşterea de către stat a acestui comportament, recunoaştere care atârnă foarte greu în balanţă. Atunci când "căsătoria" homo devine lege, societatea trebuie să se aştepte la o mulţime de consecinţe nebănuite - lucruri pentru care activiştii homosexuali muncesc din greu de multă vreme: Hărţuirea juridică a celor care nu acceptă homosexualitatea. Astăzi, în Statele Unite, Cercetaşii (Boy Scouts) sunt daţi afară din şcoli şi li se refuză folosirea proprietăţii publice pentru programele lor, din cauza principiilor lor ferme de a nu accepta homosexuali în rândurile lor. Pe 14 aprilie 2004, un judecător din San Diego a decis că Cercetaşii nu pot folosi un parc deţinut de municipalitate pentru că ar fi o "organizaţie discriminatoare". Programe pro-homosexualitate în şcoli, protejate prin lege. Programele homosexuale în şcoli se derulează acum într-o manieră clandestină, fără informarea părinţilor. Conducerea şcolii dă înapoi atunci când părinţii află şi protestează. Odată cu legalizarea "căsătoriilor" homo, activitatea homosexuală, relaţii şi "cultura" homosexuală vor fi recunoscute legal şi considerate ca normale. A nu permite asemenea programe în şcoli se va chema discriminare. Profesorii vor putea să-şi prezinte relaţiile homosexuale (împreună cu fotografii ale partenerilor) fără teamă de reacţiile părinţilor. La urma urmei, dacă relaţiile homosexuale sunt prevăzute în lege, ele trebuie acceptate. Adunările şi alte activităţi pentru copii, în care se pune semn de egalitate între homosexualitate şi heterosexualitate, vor fi perfect legale. Homosexualii din România nu stau nici ei degeaba - în privinţa îndoctrinării copiilor mici, au planuri foarte clare. Implementarea unui limbaj homo în şcoli. În şcoli şi în alte instituţii publice, "soţ şi soţie" sau "tată şi mamă" vor fi înlocuite cu "partener şi partener" sau "soţ şi soţ" sau "părinte şi părinte". În unele şcoli publice din SUA deja s-a trecut la un asemenea limbaj. În curând va deveni obligatoriu. În SUA, sărbătorirea Zilei Mamei sau Zilei Tatălui e deja interzisă în unele şcoli. În grădiniţele din Marea Britanie se folosesc deja cărţi cu basme în care Făt Frumos nu mai caută o Ileana Cosânzeana, ci un alt Făt Frumos. Actualizarea legislaţiei anti-discriminare. Legea Uniunilor Civile redactată de senatul statului Massachusetts este o declaraţie clară despre ceea ce urmează după legalizarea căsătoriilor între homosexuali. Se actualizează legislaţia anti-discriminare, în sensul că nimeni nu va mai putea face deosebire între căsătorie (normală) şi uniunea civilă a doi homosexuali. Cu aplicare firmelor, bisericilor, persoanelor fizice, etc. Toate aspectele economiei şi vieţii publice. Astfel, după legalizarea "căsătoriilor" homo, toate firmele, bisericile, companiile de asigurări, magazinele, etc. vor trebui să privească "căsătoriile" homo la fel ca şi căsătoriile normale, sub toate aspectele. O firmă care nu oferă aceleaşi beneficii sau tratament pentru ei sau un magazin pentru mirese care nu se adaptează cerinţelor lesbienelor vor încălca astfel legea. Acum câţiva ani, în România, în urma acţiunilor asociaţiei homosexualilor, compania TAROM a fost amendată pentru că oferta ei de Valentine's Day se adresa numai cuplurilor de persoane de sex opus. Bisericile şi adopţiile homosexuale. Astăzi, misiunile catolice din statul Massachusetts sunt forţate de către stat să încredinţeze copii orfani cuplurilor de homosexuali spre adopţie, altfel ele pierzându-şi subvenţiile publice. Din păcate, catolicii se conformează. Această abordare devine tot mai militantă. Amenzi considerabile. În California, o firmă poate fi amendată acum cu până la 150.000 dolari dacă nu-i permite unui bărbat să vină la muncă îmbrăcat ca femeie. Anul trecut, municipalitatea Boston, la presiunea activiştilor homosexuali, a emis pe şest o hotărâre similară în ceea ce priveşte locuinţele. Atac asupra bisericilor. În SUA s-a declanşat deja acţiunea de a forţa bisericile să piardă scutirea de impozite dacă nu oficiază cununii între persoane de acelaşi sex, sau dacă fac vreo discriminare (chiar în literatura distribuită de ele). Legislaţia împotriva incitării la ură constituie calul de bătaie al activiştilor homosexuali pentru a-i forţa pe oameni să accepte homosexualitatea. Totul a început acum câţiva ani în Boston, când un bar a fost amendat cu 100.000 dolari pentru că i-a dat afară pe doi bărbaţi care se sărutau în public şi care provocau tulburări. Acesta e doar începutul. Se întâmplă deja în Canada. În 2003, instanţele din Canada au declarat că trebuie legalizate "căsătoriile" între homosexuali. Imediat a fost adoptată şi legislaţia împotriva incitării la ură. Noile legi din Canada îi ameninţă pe "dizidenţi" cu amenzi, cazier şi chiar închisoare. Iată câteva incidente apărute în presă: Comisia pentru Drepturile Omului din provincia canadiană Saskatchewan a decis că un anunţ de ziar, care menţiona pasajele din Biblie care condamnă homosexualitatea, încalcă drepturile omului. Comisia a decis ca ziarul şi Hugh Owens, cel care a publicat anunţul, să plătească câte 1.500 dolari fiecăruia dintre cei trei homosexuali "jigniţi" de anunţ. Scott Brockie, un creştin care deţine un magazin de imprimeuri în Toronto, a fost forţat să realizeze nişte materiale pentru o asociaţie de homosexuali, deşi el a afirmat că este forţat astfel să-şi încalce convingerile religioase. Comisia de anchetă a declarat că deşi dl Brockie este "liber să-şi exprime opiniile religioase şi să le practice acasă şi în comunitatea lui creştină", în public drepturile homosexualilor prevalează asupra libertăţii lui religioase. O instanţă din provincia British Columbia a confirmat suspendarea pe timp de o lună a unui profesor de liceu care a trimis nişte scrisori unui ziar local, arătând că homosexualitatea nu este o orientare fixă, ci o stare care se poate şi care trebuie tratată. Profesorul nu a fost acuzat de discriminare, ci de exprimarea unor gânduri pe care statul le găseşte ca nepotrivite!! În Canada, legalizarea căsătoriilor între homosexuali a condus la o asemenea disoluţie a noţiunii de căsătorie şi familie, încât drepturile homosexualilor sunt invocate acum în apărarea poligamiei. În Europa, bisericile sunt deja sub tir. Editorialistul John Leo observa într-un articol recent: În Suedia, predicile sunt menţionate explicit într-o lege împotriva incitării la ură adoptată pentru a-i proteja pe homosexuali. Ministrul Justiţiei a afirmat că orice referire că Biblia condamnă homosexualitatea poate constitui o infracţiune, iar un predicator a fost pus sub acuzare. În Marea Britanie, politia îl anchetează pe episcopul anglican Peter Forster pentru că a afirmat într-un ziar local: "Unii oameni care sunt homosexuali se pot reorienta. Îi încurajez să se gândească la această opţiune". Politia a trimis procurorului o copie a opiniilor lui Forster, însă dosarul a fost clasat. În Irlanda, anul trecut, Consiliul pentru Libertăţi Civile a avertizat clerul care distribuia o declaraţie a Vaticanului împotriva căsătoriilor homo că ar putea fi acuzat conform legislaţiei privind incitarea la ură. În concluzie, legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex nu are motivaţie socială (homosexualii nu sunt categorie socială şi nici "minoritate", în sensul sociologic al cuvântului), iar o asemenea modificare legislativă ar avea un impact dezastruos asupra societăţii şi a valorilor ei fundamentale. pagină sus